Am rătăcit ades` pe-a vieții cale,
să te ating când mă cuprind dorințe,
să-ți dăruiesc un viscol de petale
și lacrimi pline de făgăduințe.
Să te ating când se întorc cocorii,
în lumini de speranțe cu suflarea,
tristețea să ți-o ștreg, apoi și norii,
din suflet pentr-o clipă, depărtarea.
Am rătăcit ades` pe-a vieții cale,
să mă întorc când mă curpind dorințe,
în viscolul ce îmi cuprinde jalea
și-n drumul plin de-atâtea neputințe…
Autor, Mihail Janto
vezi mai multe poezii de: Mihail Janto
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.